-
Fondat în 1952 de către 11 state (ajungând la 21 în anul 2014), CERN este în prezent cel mai mare laborator din lume, al cărui scop este de a afla cum a apărut universul, cercetând particulele elementare.
Fiecare stat membru are drept de vot, iar corpul decizional este însoțit de cel al observatorilor, printre care și România care a început colaborarea cu CERN la începutul anilor '90. Astfel, țara noastră a participat atât în cadrul experimentului ALICE (A Large Ion Collider Experiment), ATLAS, dar și în cadrul LHCb (LArge Hadron Collider beauty). Datorită acestei colaborări, a rezultatelor obținute și a voinței politice a României, suntem încrezători că țara noastră va deveni membru CERN cu drepturi depline din 2015.
Luno fiind un receptor și un susținător al formelor de artă cu o puternică componentă științifică și tehnologică, conștientizează importanța acestei colaborări de ordin politic, educațional și economic și dorește să promoveze realizările extraordinare ale acestei comunități științifice, printr-o campanie de mediatizare cu caracter cultural și educațional.
Campania SDS15 este formată din patru părți:
Prima parte constă în promovarea realizărilor istorice ale CERN-ului printr-o serie de imagini cu posibile extrase din ziarele și revistele de știință, ce omagiază aceste evenimente importante din fizica secolului XX și XXI.
A doua etapă constă în publicarea unui videoclip a cărui coloană sonoră este semnată de formația Robin and The Backstabbers și în care regizorul Andrei Fântână imaginează călătoria unor neantozauri în drumul lor spre coliziunea din acceleratorul de particule.
Cea de-a treia parte a campaniei va consta în afișarea personajului principal, protonul - neantozaurul din vizunea cinematografica a regizorului - în diferite situații, evenimente ce au schimbat cursul tehnologic și științific de dezvoltare al acestei țări.
Ultima parte a campaniei va consta în realizarea unui panou de onoare al fizicienilor români ce au lucrat la CERN și interviuri cu aceștia pentru ca apoi să implicăm activ publicul într-o competiție în care să ilustreze principii ale fizicii ce au loc în tipuri diferite de coliziuni. Participanții vor trimite scurte înregistrări video proprii cu exemple de coliziuni dintre diferite obiecte și materiale la care vor trebui să explice pe înțelesul tuturor forțele sau ecuațiile fizice ce stau în spatele lor. Cine va reuși cel mai bine să explice într-o notă umoristică forțele care apar în interioul coliziunilor va câștiga o vizită la CERN și va avea ocazia să discute cu fizicieni români despre activitatea lor acolo.
Ne propunem, astfel, să încurajăm tânăra generație să se apropie cu curiozitate de comunitatea științifică, să fie inspirată de realizările ei și să cunoască avantajele de care ar putea beneficia de pe urma tehnologiilor, a produselor de vârf, dar și a descoperirilor din cadrul CERN.Luno încurajează formele alternative și non-formale de producție artistică, din acest motiv nu poate fi definită drept o agenție de publicitate, casă de producție de film sau multimedia. Poate fi definită însă drept un colectiv implicat în activități curajoase, lucru imaginativ și proiecte de inginerie, folosind inteligența pentru a câștiga perspectivă, creativitate pentru a o sublinia, și manufactura pentru a obține efectele dorite.
Robin and The Backstabbers este o trupă rock formată în 2010 la inițiativa lui Andrei Robin proca. Inspirați de Paul Simon, taxidermie și Parcul Național Munții Călimani, membrii formației descriu muzica pe care o fac ca „pop melodramatic”. După 8 single-uri #1 la Radio Guerilla, un prim album de succes și premiul „artistul anului” la Gala On Air Music Awards 2013, trupa tocmai a lansat un nou disc de studio, Arhanghel'sk, a doua parte a viitoarei trilogii intitulate Bacovia Overdrive.
ISS - Institutul de Științe Spațiale desfășoară activități de cercetare fundamentală și tehnologică în domeniile fizicii spațiale și cele conexe, pe baza experienței acumulate și a colaborărilor internaționale. Oportunitatea de a participa in situ la misiuni spațiale, precum și în experimente la sol de talie internațională a avut un impact major asupra nivelului de competență al colectivului ISS.
-
Trei neantozauri și un câine sârmos, în două mașini alese de ei își dau întâlnire pe autostrada de la Cluj. În videoclipul a cărui coloană sonoră este semnată de formația Robin and the Backstabbers, regizorul Andrei Fântână le imaginează călătoria în acceleratorul de particule. -
2011 Stocarea antimateriei pentru 1000 de secunde 2002 Antimateria ”rece” 1997 Deceleratorul de antiprotoni 1995 Primii antiatomi produși 1981 Proton-antiproton 1978 Stocarea antiproronilor 1965 Antinucleii 1956 Antineutronul 1955 Antiprotonul 1934 Ciclotronul 1932 Pozitronul 1928 Prezicerea antiparticulelor 1926 Teoria cuantică 1912 Razele cosmice 1905 Teoria relativității restrânseExperimentul ALPHA de la CERN a raportat în 2011 că au reușit să stocheze atomi de antimaterie pentru aproximativ 16 minute, suficient timp pentru a le studia proprietățile în detaliu. ALPHA face parte dintr-un program amplu al decelerării antiprotonilor desfășurat la CERN și investighează misterele uneia dintre cele mai evazive substanțe ale naturii.
ALPHA a studiat 300 de antiatomi capturați. Stocarea acestora permite cartografierea antihidrogenului cu precizie utilizând spectroscopia cu ajutorul laserului sau microundelor pentru a fi comparat cu atomul de Hidrogen, unul dintre cele mai cunoscute sisteme din fizică. Orice diferență între materie și antimateir ar trebui să fie evidentă sub un studiu atent.ATHENA și ATRAP, două dintre experimentele de la CERN, au creat mii de atomi de antimaterie într-o stare ”rece” în 2002. Rece înseamnă că atomii se mișcă încet, ceea ce face posibil studiul lor până la anihilarea lor de către materia obișnuită.În 1996, o parte dintre proiectele cu antiprotoni ale CERN-ului au fost închise (Acumulatorul de Antiprotoni, Colectorul de Antiprotoni și LEAR-ul), iar o parte din cercetători au dorit continuarea experimentelor cu antiprotonii lenți. Raportul lor de proiectare pentru Deceleratorul de Antiprotoni a concluzionat că acesta poate genera fascicule dense de 107 protoni pe minut și o energie redusă (100 MeV/c), cu buchete de lungimi de până la 200 de nanosecunde.
Acest proiect a fost aprobat de către consiliul CERN în data de 7 februarie 1997.O echipă condusă de Walter Oelert a creat primii atomi de antihidrogen în cadrul LEAR (Low Energy Antiproton Ring) la CERN. Pe o perioadă de trei săptămâni, 9 dintre acești atomi au fost produși în coliziuni între antiprotoni și atomi de xenon. Fiecare dintre aceștia a existat pentru a 40-a bilionime a unei secunde, au circulat cu viteza luminii pentru 10 metri, și apoi au fost anihilați de materia obișnuită, acesta fiind dovada că au fost creați primii antiatomi.În cadrul ISR (Intersecting Storage Rings) s-au produs pe 4 aprilie 1981 primele coliziuni proton-antiproton, precedând realizarea coliziunilor proton-antiproton în SPS (Super Proton Sychroton), și premiul Nobel pentru Simon van der Meer și Carlo Rubbia.
ISR s-a dovedit a fi un instrument excelent pentru fizica particulelor, iar până la închiderea acestuia în 1984, a dus la descoperirea unor importante rezultate, inclusiv primele indicii că protonii conțin constituenți mai mici, în cele din urmă fiind identificați ca fiind quarci și gluoni.În luna iulie, CERN transmite un comunicat de presă prin care anunță stocarea antiprotonilor pentru prima oară în istorie. În cadrul experimentului desfășurat de către organizație, câteva sute de antiprotoni au circulat în accelerator pentru aproximativ 85 de ore.Până în acest moment, s-a dovedit că toate particulele constituente ale atomilor (electroni, protoni, neutroni) au antiparticule corespondente - iar concluzia că antiparticulele formează antiatomi, unități de bază ale antimateriei, a venit firesc.
Răspunsul acestei teoriei a simetriei particulă-antiparticulă a sosit odată cu observarea antideuteronului - un nucleu de antimaterie format dintr-un antiproton și un antineutron (deuteron - nucleul atomului de deuteriu - este format dintr-un proton și un neutron).Jurnalul Physical Review publică o lucrare care anunță descoperirea neutronului - lucrarea a fost semnată de o echipă care lucra la Bevatron: Bruce Cork, Glen Lambertson, Oreste Piccione și William Wenzel.O lucrare intitulată ”Observarea antiprotonilor”, semnată de Owen Chamberlain, Emilio Segre, Clyde Wiegand și Thomas Ypsilantis, membri ai Laboratorului Universității din California la Berkley, SUA, a fost publicată în revista Physical Review Letters în 1955. Lucrarea anunța descoperirea unei noi particule subatomice, identică în toate felurile cu protonul - cu excepția încărcăturii electrice, care era negativă în loc de pozitivă.Ernest Lawrence, profesor de fizică a inventat în 1929 ciclotronul, un dispozitiv ce accelerează particulele nucleare la viteze ridicate, fără utilizarea tensiunilor înalte. Brevetul pentru invenție i-a fost acordat 5 ani mai târziu, iar ciclotronul a fost folosit în anii următori pentru a bombarda atomi ai diferitor elemente cu particule în mișcări rapide. Astfel de particule, la energii mari pot dezintegra atomi, în anumite cazuri putând forma elemente noi. Sute de elemente radioactive artificiale s-au format astfel.După prezicerea existenței pozitronilor de către Paul Dirac în 1928, profesorul Carl Anderson descoperă aceste particule în urma experimentelor cu radiații cosmice în camera Wilson.
Pozitronul este antiparticula asociată electronului, în fizica nucleară fiind numit și antielectron.Dirac a scris o ecuație care a combinat teoria cuantică și relativitatea specială pentru a descrie comportamentul unui electron în mișcare la o viteză relativă. Ecuația sa a permis atomilor să fie tratați într-o manieră consecventă cu teoria relativității a lui Einstein.
Interpretarea lui Dirac asupra ecuației x*x=4 , x=2 sau x=-2 a generat ideea că pentru fiecare particulă există o antiparticulă, dar cu o sarcină opusă. Pentru electron ar trebui să existe un antielectron identic, dar cu sarcină electrică pozitivă.La începutul anilor 1920, fizicienii au încercat să aplice conceptul lui Planck asupra cuantumului energiei atomilor și componenților acestuia. Până la finalul deceniului, Erwin Schrödinger și Werner Heisenberg au conceput o teorie cuantică a fizicii.
Problema ridicată de aceștia era că teoria cuantică nu era relativistă; descrierea cuantică a funcționat pentru particule într-o mișcare slabă, dar nu și pentru cele cu o viteză mare, relativă, apropiată de viteza luminii.Victor Hess descoperă razele cosmice în urma unor măsurători electromagnetice efectuate în timpul ascensiunilor cu balonul la 5300 metri altitudine.
Razele cosmice sunt particule încărcate cu energie, originare din spațiul cosmic, ce călătoresc la viteze apropiate cu cea a luminii și lovesc pământul din toate direcțiile. Cele mai multe raze cosmice sunt nuclee de atomi - de la cele mai ușoare la cele mai grele elemente din tabelul periodic.Teoria relativității reprezintă în fizica modernă un ansamblu a două teorii formulate de Albert Einstein: relativitatea restrânsă și relativitatea generalizată.
Ideea de bază a acestor două teorii este că timpul și distanțele unui eveniment măsurate de doi observatori au, în general, valori diferite, dar se supun totdeauna acelorași legi fizice. Când doi observatori examinează configurații diferite, și anume deplasările lor, una în raport cu cealaltă, aplicând regulile logice, se constată că legile fizice au în mod necesar o anumită formă.În viteză, despre acceleratoare: Proiectul Large Hadron Collider (LHC) este aprobat de către consiliul CERN în decembrie 1994. Grupul de studiu LHC publică raportul de proiectare conceptuală, care detaliază arhitectura și funcționarea acceleratorului, în octombrie 1995.Cu o circumferință de 27 de kilometri, acceleratorul LEP (Large Electron-Positron) a fost - și încă este - cel mai mare accelerator de electroni-pozitroni construit vreodată. Având 5176 magneți și 128 de cavități de accelerare, LEP a furnizat particulele și cele 4 detectoare (ALEPH, DELPHI, L3 și OPAL) care au observat coliziunile.
LEP a fost inaugurat în iulie 1989, iar primul fascicul a circulat în accelerator în data de 14 iulie. Timp de șapte ani, acceleratorul a operat la 100 GeV, producând 17 milioane de particule Z, purtătorii neîncărcați ai forței slabe. Ulterior, a fost actualizat pentru o a doua fază de operare, cu încă 288 cavități supraconductoare de accelerare pentru a dubla energia și de a produce bosoni W (de asemenea, purtători ai forței slabe). Energia de operare a acceleratorului LEP a ajuns în anul 2000 la 209 GeV.
Pe parcursul a 11 ani de cercetare, experimentele desfășurate în cadrul LEP au furnizat un studiu detaliat al interacțiunii electroslabe. Măsurătorile efectuate în cadrul cercetărilor desfășurate au dovedit că există trei - și doar trei - generații de particule de materie.
LEP a fost închis în data de 2 noiembrie 2000 pentru a face loc construirii LHC-ului în același tunel.SuperSincrotronul de Protoni a devenit principala mașină a CERN-ului atunci când a pornit în 1976. Primul fascicul de protoni a călătorit cei 7 kilometri ai acceleratorului la data de 3 mai 1976. Cercetarea s-a concentrat asupra structurii interne a protonilor, a investigat preferința naturii pentru materie în defavoarea antimateriei, a căutat substanța - posibilitatea ca aceasta să existe în primele instanțe ale formării universului, și a căutat forme exotice ale materiei. Punctul culminant a sosit în 1983, odată cu descoperirea particulelor W și Z, cercetare ce a câștigat premiul Nobel.La câteva luni după semnarea acordului pentru extinderea CERN pe teritoriul francez, au început lucrările la SuperSincrotronului de Protoni. Doi ani mai târziu, la 31 iulie 1974, masina de excavat tunelul SPS a revenit la punctul de plecare. Aceasta a excavat un tunel cu o circumferință de 7 kilometri, la o adâncime medie de 40 de metri sub suprafață. Tunelul a străbătut granița franco-elvețiană, ceea ce face SPS primul accelerator transfrontalier. Mai mult de o mie de magneți au fost necesari pentru a dota inelul. Ingineria și instalarea lucrărilor civile a fost finalizată în timp record, după numai patru ani.Cu o circumferință de 7 kilometri, SuperSincrotronul de Protoni a fost primul inel subteran gigant de la CERN. A fost, de asemenea, primul accelerator care a trecut frontiera franco-elvețiană. 11 din statele membre ale CERN au aprobat construcția acestuia în februarie 1971, și a fost pornit pentru prima dată la 17 iunie 1976, cu doi ani înaintea termenului estimat. Progresele tehnologice din timpul perioadei de construcție au influențat nu numai finalizarea acceleratorului mai repede, ci și creșterea energiei fasciculului la 400 GeV, cu 100 GeV mai mare decât în design-ul inițial. SPS a devenit cu rapiditate principalul instrument al programului de fizică a particulelor la CERN. În cadrul experimentelor desfășurate cu ajutorul acestuia s-a cercetat structura internă a protonilor, s-a investigat preferința naturii pentru materie în defavoarea antimateriei și au fost căutate forme exotice ale materiei. Acceleratorul funcționează și astăzi, la o energie de până la 450 GeV.Sincrotronul de Protoni a fost pus în funcțiune pentru prima dată pe 24 noiembrie 1959, devenind pentru o scurtă perioadă de timp de cel mai puternic accelerator de particule din lume. Cu o energie a fasciculului de 28 GeV, SP a devenit gazda programului de fizica particulelor a CERN, și furnizează raze pentru experimente și în ziua de azi.
În timpul nopții din 24 noiembrie 1959, Sincrotronul de Protoni a ajuns la energia maximă, iar a doua zi dimineață, John Adams a anunțat realizarea. În mâna lui este o sticla de vodca goală, pe care a primit-o de la Dubna, cu mesajul că trebuie să fie consumată atunci când CERN va depăși recordul mondial de 10 GeV deținut de către Rusia. Sticla goală conține un polaroid a pulsului de 24GeV, gata de a fi trimisă înapoi la Dubna.
Atunci când CERN a construit noile acceleratoare în anii 1970, rolul principal al Sincrotronului de Protoni a devenit furnizarea de particule spre noile mașini. Având în vedere că PS a început în 1959, intensitatea fasciculului luminos de protoni a crescut înmiit, iar aparatul a devenit cel mai versatil generator de particule.Primul accelerator al CERN-ului, sincrociclotronul, a fost construit în 1957 pentru a servi experimentelor în fizica nucleară și cea a particulelor. În 1964, activitatea acestuia s-a concentrat doar în fizica nucleară, iar în 1967 a început să furnizeze raze pentru ISOLIDE - diviziune care efectuează experimente și cercetare în astrofizică, fizica nucleară și fizica medicală. În 1990, ISOLIDE a fost transferat la un alt accelerator, iar sincrociclotronul s-a închis după 33 de ani de activitate.Ernest Lawrence, profesor de fizică la Universitatea din California, inventează în 1929 ciclotronul - un dispozitiv pentru accelerarea particulelor nucleare la viteze mari fără a utiliza tensiuni înalte. Patentul pentru ciclotron sosește 5 ani mai târziu.
În 1939, acesta a câștigat Premiul Nobel pentru Fizică pentru ”invenția și dezvoltarea ciclotronului și pentru rezultatele obținute, mai ales în ceea ce privește elementele radioactive artificiale”. - refraction
- interaction